Gastrita reactiva (eroziva). Cum se manifesta si cum se trateaza

Gastrita eroziva este o boala inflamatorie. Afecteaza mucoasa gastrica, determinand formarea de eroziuni de diferite dimensiuni pe ea. Aceste formatiuni nu patrund adanc in peretii stomacului si nu lasa urme dupa vindecare.

Cauzele gastritei erozive

In marea majoritate a cazurilor, dezvoltarea bolii este cauzata de Helicobacter pylori. Cu toate acestea, medicii tind sa creada ca simpla prezenta a bacteriilor in stomac nu este suficienta. Pentru aparitia bolii, este necesara o combinatie de mai multi factori.

Bacteria Helicobacter pylori a fost izolata in 1981. Este rezistenta la un mediu acid si este capabila sa secrete enzime care slabesc mediul protector al peretilor stomacului. Reproducandu-se, acest microorganism provoaca inflamatii locale si formarea de eroziuni. Helicobacter pylori este destul de rezistent la antibiotice, fiind dificil de tratat.

Studiile arata ca peste 70% din populatia lumii este infectata cu Helicobacter pylori. In prezent, aceasta este cea mai frecventa infectie. Cu toate acestea, din diverse motive, in majoritatea cazurilor, prezenta bacteriilor in organism nu provoaca dezvoltarea bolii si infectia trece neobservata.

Pe langa prezenta agentilor patogeni in stomac, dezvoltarea gastritei erozive poate fi provocata de alte motive:

stres sever;

stres mental cronic;

consumul regulat de alcool;

incalcarea dietei cu perioade lungi de foame;

consumul de alimente picante si sarate;

fumatul dimineata inainte de micul dejun;

luarea anumitor medicamente;

boli ale ficatului si pancreasului;

boli cronice ale tractului gastro-intestinal;

Diabet;

conditii de munca daunatoare;

refluxul continutului duodenului in stomac.

Combinatia de infectie cu microorganisme patogene cu factori provocatori reduce functia de protectie a organismului. Exista o eliberare de bila, o productie crescuta de pepsina si acid. Acest lucru afecteaza semnificativ capacitatea epiteliului de a se regenera, produce mucus protector si duce la defecte ale mucoasei gastrice si la formarea gastritei erozive.

Simptomele gastritei erozive

Pacientii care sufera de gastrita eroziva pot prezenta multe simptome diferite, atat specifice, cat si nespecifice:

aparitia de greata si episoade rare de varsaturi;

pierderea poftei de mancare sau absenta completa a acesteia;

cresterea formarii de gaze;

arsuri la stomac;

ragaiala;

durere in epigastru pe stomacul gol sau la o ora si jumatate dupa masa;

pierdere brusca in greutate;

scaun negru din cauza sangerarii;

varsaturi de masa negru-maro.

Cum se diagnosticheaza gastrita

Medicul poate recomanda una (sau mai multe) din urmatoarele investigatii:

Examen coprocultura – pentru a depista o infectie sau o hemoragie de la nivelul stomacului

Depistarea antigenului Helicobacter pylori din materii fecale – pentru a evidentia infectia cu bacteria H. pylori

Endoscopie digestiva superioara – medicul introduce un tub flexibil (endoscopul, prevazut in capat cu o mini-camera video) prin esofag in stomac pentru a observa daca prezinta semne ale inflamatiei

Radiografie cu bariu – ti se da sa bei o solutie cu bariu, iar medicul urmareste pe monitor traseul acestei solutii de-a lungul tractului digestiv.

Tratament gastrita eroziva

Tratamentul in gastrita eroziva vizeaza:

• Pentru sangerare: hemostaza endoscopica – aceasta procedura este realizata cu ajutorul endoscopului, ca parte din endoscopia gastrointestinala superioara aplicand un tratament unei parti specifice a sistemului digestiv;

• Pentru suprimarea acidului (inhibarea secretiei acide) cu medicamente de neutralizare a acidului (antiacide): un inhibitor al pompei de protoni sau un blocant ale histaminei (H2). Antiacidele – numite si blocanti ai histaminei (H-2) – reduc cantitatea de acid eliberata in tractul digestiv, ceea ce amelioreaza durerea de gastrita si incurajeaza vindecarea. Disponibili pe baza de reteta sau fara prescriptie medicala, blocantii acizilor includ

famotidina (Pepcid),

cimetidina (Tagamet HB)

nizatidina (Axid AR).

In gastrita severa, sangerarea este gestionata cu hidratare intravenoasa (fluide IV) si transfuzie de sange, dupa cum este necesar. Trebuie incercata hemostaza endoscopica, cu interventia chirurgicala o procedura de rezerva daca sangerarea nu poate fi controlata endoscopic. Este putin probabil ca angiografia sa opreasca sangerarea gastrica severa din cauza numeroaselor vase colaterale care alimenteaza stomacul. Medicamentele de suprimare a acidului trebuie administrate daca pacientul nu le ia deja.

Pentru gastrita eroziva manifestata intr-o forma mai usoara, poate fi indeajuns numai evitarea factorilor cauzatori, precum medicamentele iritante ale stomacului sau situatiile stresante si utilizarea medicamentelor pentru a reduce aciditatea gastrica pentru a limita leziunile ulterioare si pentru a promova vindecarea.

Desi acum este standard sa se utilizeze profilaxia impotriva ulceratiei de stres in unitatea de terapie intensiva, practica a dus la o posibila crestere a infectiilor nosocomiale la acesti pacienti. Acest lucru este cauzat de neutralizarea acidului gastric care permite inmultirea bacteriilor in stomac. Astfel, episoadele mici de aspiratie pot duce la pneumonie infectioasa. In plus, date recente sugereaza ca inhibitorii pompei de protoni pot fi un factor de risc independent pentru dezvoltarea colitei cu Clostridium difficile („bacteria ucigasa”).

Profilaxia cu medicamente supresoare de aciditate poate reduce incidenta gastritei acute induse de stres. Unii specialisti recomanda ca la majoritatea pacientilor in stare critica, beneficiul suprimarii acide sa fie cantarit in raport cu riscul de pneumonie. Deoarece exista un posibil risc crescut de pneumonie nosocomiala la pacientii critici care primesc supresie acida, este necesara evaluarea riscului de sangerare gastrointestinala.

De asemenea, alimentatia sau nutritia enterala precoce (realizata, in general, printr-o sonda introdusa prin nas pana in stomac) poate reduce incidenta sangerarilor.

Suprimarea acidului nu este recomandata pacientilor care iau pur si simplu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cu exceptia cazului in care au avut anterior un ulcer.