Litiaza renală (pietre la rinichi): cauze, simptome şi tratament

Aparatul renourinar este reprezentat de doi rinichi, unde are loc formarea urinii, uretere care transporta urina de la rinichi la vezica urinara, vezica urinara unde urina este stocata temporar si uretra, prin care aceasta este eliminata in exterior.

In urma filtrarii ce are loc la nivelul rinichilor, sangele se purifica, organismul scapand astfel de toxine. Un obstacol care impiedica acest proces determina grave afectiuni, chiar si decesul.
Ce este litiaza renala?

Litiaza renala, cunoscuta cu denumirea de „pietre la rinichi” este o afectiune caracterizata prin prezenta si dezvoltarea calculilor (pietre rezultate din precipitarea sarurilor din organism) la nivelul rinichilor.

Acestea se pot deplasa de la nivelul rinichilor si pot bloca traiectul urinii, respectiv stagnarea ei care provoaca infectie din cauza compozitiei sale.

Durerea lombara provocata de aceasta patologie destul de frecventa in ultima vreme aduce pacientul in urgenta la medic, iar acesta din urma trebuie sa fi orientat spre a lua rapid decizia corecta in ce priveste diagnosticarea si tratamentul.

Cauzele aparitiei calculilor renali

Aparitia calculului renal este un proces complex cu un determinism multifactorial:

– cresterea concentratiilor sarurilor urinare (calciu, fosfat, oxalati, cistina, urati) prin ingestia si absorbtia crescuta a alimentelor care le contin, anomalii ale functiilor renale

– oligurie = scadere a cantitatii de urina eliminata in 24 h

– aport de lichide scazut

– deshidratare ( climat cald, temperaturi ridicate ce provoaca transpiratie abundenta)

– urina acida – formata in urma unui aport crescut de proteine de origine animala, grasimi animale, branzeturi „asortat” cu un consum exagerat de sare.

– ereditatea; antecedentele familiale se pot asocia cu aparitia calculilor renali

– infectia urinara cu anumiti germeni (Proteus, Pseudomonas, Klebsiella, Staphylococus) favorizeaza litogeneza (procesul de formare a calculilor) prin eliberarea a 2 enzime: ureaza si proteaza

– staza urinara; depunerea sarurilor este mult mai facila cand urina „stagneaza” sau curge mai lent decat este normal (din cauza unor disfunctii).

Simptome

Calculii renali pot ramane la nivel renal sau pot fi eliminati din organism pe calea tractului urinar (tubii care conecteaza rinichii cu vezica urinara, numiti uretere si tubul care face legatura vezicii urinare cu exteriorul – uretra).

Mobilizarea lor de la nivel renal poate produce:

-nici un simptom, in cazul in care calculul este suficient de mic

-durere constanta cu debut brusc; calculii pot produce dureri intense la nivelul zonei lombare (portiunea inferioara a spatelui), in partile laterale ale trunchiului (in flancuri), la nivelul abdomenului, pelvisului sau organelor genitale; persoanele care au avut astfel de dureri le descriu de obicei ca fiind cea mai groaznica durere pe care au avut-o

-senzatie de greata si voma

-aparitia sangelui in urina (hematurie); aceasta se poate asocia cu calculii care raman la nivelul rinichiului sau cei care se mobilizeaza la nivelul tractului urinar

-urinari frecvente si dureroase, care apar frecvent cand calculul este in ureter sau dupa ce a parasit vezica urinara si se gaseste in uretra; urinarile frecvente pot apare si in infectii ale tractului urinar

-febra

-inapetenta (pierderea apetitului alimentar)

-diaree sau constipatie

-transpiratii abundente (diaforeza)

-oboseala.

Afectiunile care au simptome similare sunt apendicita, hernia, sarcina ectopica (sarcina care se dezvolta in afara uterului) si prostatita

Tratament şi strategii terapeutice

Dacă litiaza este de mici dimensiuni, tratamentul poate consta în administrarea de analgezice şi stimularea medicamentoasă a eliminării naturale a calculilor.

„Consumul sporit de lichide poate favoriza elimarea calculilor, dar în colica renală nu se recomandă consumul de lichide întrucât poate accentua durerea. Dacă piatra la rinichi este mai mică de 5 mm, există 90% şanse că aceasta să fie eliminată fără alte intervenţii.

În cazul în care calculul măsoară între 5 mm şi 10 mm, probabilitatea că acesta să fie eliminat prin urinare scade la 50%. Atunci când pietrele depăşesc 10 mm, probablitatea de eliminarea spontană este foarte mică, în prim-plan fiind metodele de tratament intervenţional’’, mai spune Conf Dr. Dragoş Georgescu.

Medicamentele alfa-blocante relaxează musculatura ureterală, astfel încât piatra să se elimine mai uşor pe ureter. Alte medicamente (antialgice, anti-inflamatorii, antispastice) favorizează, de asemenea, expusia spontană a calculilor.

Terapia cu unde-şoc (Shockwave). O practică medicală frecventă pentru tratarea pietrelor la rinichi este litotriţia extracorporeală, ce foloseşte unde de şoc pentru a fragmenta calculii renali, astfel încât să se poată elimina spontan. Efectele secundare posibile sunt leziunile locale, sângerările şi senzaţiile de durere după efectuarea procedurii.

Ureteroscopia. Evoluţia aparaturii endoscopice moderne a modificat în mod dramatic strategia terapeutică în litiaza urinară. Marea majoritate a calculilor ureterali pot fi rezolvaţi în mod optim prin abord ureteroscopic semirigid.

Intrducerea uretroscopiei flexibile asociată cu distrugerea calculilor cu laser a permis rezolvarea calculilor renali aproape indiferent de localizare. Aceste metode, folosind căile naturale, fără incizie, cu rate de succes foarte mari, au devenit, în multe cazuri, tratamentul de primă linie a litiazei.

Abordul percutanat printr-o incizie minimă (nefrolitotomia percutanată) este rezervată cazurilor cu calculi renali voluminoşi. Toate acestea fac ca tratamentul chirurgical clasic, deschis, să fie necesar doar în mod excepţional.

În funcţie de caz, pot fi recomandate ceaiuri diuretice, precum şi suplimente care să modifice pH-u

Care pot fi complicaţiile?

Cele mai importante complicaţii se referă la colica renală, infecţia urinară asoicată şi insuficienţa renală.„Când calculii se deplasează din rinichi pe căile urinare, spre vezică, apare colica renală, cu dureri violente, în regiunea lombară, cu iradiere în abdomen şi spre organele genitale.

Durerile acute sunt însoţite de urinări frecvente cu cantităţi reduse, greţuri, vărsături şi transpiraţii reci’’, adaugă Conf Dr. Dragoş Georgescu.

Loading...