De ce cu cât mai mult îi ajuți pe alţii, cu atât ești tratat mai rău? Iată explicațiile psihologului

Publicitate

În situații dificile putem avea nevoie de ajutor. Şi când îl obținem, decidem că oamenii ne datorează ceva. Devenim exigenți, chiar pretențioși și geloși. Devenim “un caz dificil” pentru cei care au încercat să ne ajute.

Cum şi de ce se întâmplă acest lucru? Şi oare trebuie să ajutăm oamenii “până la final”, în ciuda agresiunii şi nerecunoștinței?

Dorința de a fi protejat este specifică pentru fiecare dintre noi. Filosoful Gilbert Simondon, în cartea sa “Despre animal și om”, scrie:

“Omul nu are nimic. Este neajutorat, incapabil să se miște, în timp ce puii deja ştiu cum să-și dobândească hrana, iar insectele, chiar dacă de abia s-au născut, știu cum să se miște pentru a se ridica în aer. Omul nu știe nimic …

El este nevoit să învețe totul de la zero, trăiește mulți ani în grija părinților, până când începe singur să câștige pentru viață și să depășească pericolele ce-l așteaptă. În schimb, i s-a dat rațiune, omul este singura ființă vie care poate sta în picioare și privi cerul “.

Aici, cred că aş adăuga – şi să se roage lui Dumnezeu, cunoscându-l.

Pentru om este dureros şi îngrijorător să conștientizeze că este lipsit de protecție. Acesta este doar un motiv pentru care el vrea să viseze, nu doar la o doză de ajutor, ci şi cum cineva decide în locul lui, iar el să nu simtă această insecuritate în faţa vieţii. Chiar dacă un astfel de om suferă profund, nu-i vei putea da totul.

Publicitate

Până când omul nu va construi relații şi protecții mature, el va tinde spre protecție imatură.

Un exemplu este “căutarea mamei atotputernice”. În copilărie copilul crede că părinții sunt atotputernici. Această etapă vine atunci când el începe să-şi dea seama că laptele și confortul sau confortul și căldura, sunt rezultatul grijii adulților. Copilul va crește, credința se va topi, însă rămășițele vor fi întotdeauna cu el.

Toți așteptăm o mamă atotputernică, un pilon care ne va satisface toate nevoile. Și când cineva este mai puternic decât noi, aceste fantezii se activează. Însă atunci când “mama atotputernică” ne refuză, “copilul” se înfurie.

Într-o formă mai simplă, ar fi vorba de lipsa de iubire. Însă problema este că principiul plăcerii tinde să devină total. Adică dorința inconștientă a omului este de a nu simți nemulțumirea.

Totuși, orice tensiune și nemulțumire reprezintă o mare problemă pentru principiul plăcerii. De aceea, dezvoltarea este întotdeauna frustrare.

“Mama atotputernică” este, de asemenea şi indestructibilă. Cu ea poți fi crud, sadic și nerecunoscător – ea va suporta. Respectiv, cu cât mai mult sprijinim aceste fantezii la cei pe care îi ajutăm, cu atât mai mari sunt atacurile de agresiune provocate.

Și chiar dacă cineva reușește să fie o “mamă ce poate face și este gata pentru tot”, îl așteaptă o nouă dificultate: cel care poate totul, este vinovat pentru tot.

Autor: A. Bondaruc – psihoterapeut

Publicitate
Cumpara cartea